opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

înținare sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: înțina] (Reg) 1 Așezare a unui lucru așa încât abia să se țină drept. 2 Sprijinire slabă. 3 Tăiere a unui copac astfel încât să mai atârne ușor de trunchi. 4 Lăsare a ușii întredeschisă. 5 Păstrare a poziției verticale cu mare greutate. 6-7 (Reparare sau) construire a ceva nu prea solid. 8 Fălire. 9 Încăpățânare.

ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.

ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.

înțina [At: URECHE, ap. LET. I, 138/25 / Pzi: ~nez, (reg) înțin / E: ml *(in)-tenuare] (Reg) 1 vt A așeza un lucru încât abia să se țină drept. 2 vt A sprijini slab ca să poată cădea ușor. 3 vt (Spc) A tăia un copac, dar nu de tot, astfel încât acesta să mai atârne ușor de trunchi. 4 vt A lăsa ușa întredeschisă. 5 vr A sta drept cu mare greutate. 6-7 vt (A repara sau) a construi ceva nu prea solid. 8 vr A se făli. 9 vr A se încăpățâna.

țina[1] v vz înțina

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Regional) A întări foarte puțin, a rezema ușor, a sprijini slab. (Refl. pas.) Gardurile prindeau a se înțina, cîrpite cu nuiele. CAMILAR, N. II 400.

A ÎNȚINÁ ~éz tranz. rar A sprijini atât cât să nu se prăvălească. /<lat. intinuare

înținéz v. tr. (lat. tĕnuare, a supția, d. tĕnuis, supțire. V. atenuĭez). Est. Fixez puțin așa în cît să cadă cînd va fi atins: a înțina un pod ca să se prăbușească la trecerea dușmanilor. – Și aținez în Trans.

Ortografice DOOM

înținá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înțineáză

înținá vb., ind. prez. 1 sg. înținéz, 3 sg. și pl. înțineáză

Etimologice

înținá (înținéz, át), vb. – 1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu ușurință. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micșorîndu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se folosește mai ales part. cu funcție adj.

Jargon

înțináre s.f. (pop.) 1. tăiere parțială a unui copac, încât să se mai țină. 2. rezemare ușoară a unei uși.

înținá, înținéz, vb. I (pop.) 1. (înv.) a tăia un copac de la rădăcină în așa fel, încât să se țină doar într-o așchie, pentru a fi prăvălit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la început. 3. a rezema ușor o ușă. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se încăpățâna.

Intrare: înținare
înținare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înținare
  • ‑nținare
  • înținarea
  • ‑nținarea
plural
  • înținări
  • ‑nținări
  • înținările
  • ‑nținările
genitiv-dativ singular
  • înținări
  • ‑nținări
  • înținării
  • ‑nținării
plural
  • înținări
  • ‑nținări
  • înținărilor
  • ‑nținărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: înțina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțina
  • ‑nțina
  • înținare
  • ‑nținare
  • înținat
  • ‑nținat
  • înținatu‑
  • ‑nținatu‑
  • înținând
  • ‑nținând
  • înținându‑
  • ‑nținându‑
 singular plural
  • înținează
  • ‑nținează
  • înținați
  • ‑nținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înținez
  • ‑nținez
 (să)
  • înținez
  • ‑nținez
  • înținam
  • ‑nținam
  • înținai
  • ‑nținai
  • înținasem
  • ‑nținasem
a II-a (tu)
  • înținezi
  • ‑nținezi
 (să)
  • înținezi
  • ‑nținezi
  • înținai
  • ‑nținai
  • înținași
  • ‑nținași
  • înținaseși
  • ‑nținaseși
a III-a (el, ea)
  • înținează
  • ‑nținează
 (să)
  • înțineze
  • ‑nțineze
  • înțina
  • ‑nțina
  • înțină
  • ‑nțină
  • înținase
  • ‑nținase
plural I (noi)
  • înținăm
  • ‑nținăm
 (să)
  • înținăm
  • ‑nținăm
  • înținam
  • ‑nținam
  • înținarăm
  • ‑nținarăm
  • înținaserăm
  • ‑nținaserăm
  • înținasem
  • ‑nținasem
a II-a (voi)
  • înținați
  • ‑nținați
 (să)
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținarăți
  • ‑nținarăți
  • înținaserăți
  • ‑nținaserăți
  • înținaseți
  • ‑nținaseți
a III-a (ei, ele)
  • înținează
  • ‑nținează
 (să)
  • înțineze
  • ‑nțineze
  • înținau
  • ‑nținau
  • înținară
  • ‑nținară
  • înținaseră
  • ‑nținaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțina, înținezverb

  • 1. regional A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). DEX '09 DEX '98
  • diferențiere A întări foarte puțin, a rezema ușor, a sprijini slab. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Gardurile prindeau a se înțina, cîrpite cu nuiele. CAMILAR, N. II 400. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „înținare”

Visit YouGlish.com