înșelător, ~oare [At: CORESI, EV. 208/5 / V: (reg) ~șăl~ / Pl: ~i, ~oare / E: înșela] 1-2 smf, a (Persoană) care induce în eroare și abuzează de buna-credință a cuiva Si: înșelăcios (1-2). 3 sm (Înv) Diavol.