ÎNVĂȚĂCÉL, învățăcei, s. m. (Învechit; azi arhaizant sau familiar) Școlar, elev, discipol; ucenic. Boierul Ștefan a fost învățăcel la venețieni și luptător la Trapezunt. SADOVEANU, F. J. 517. Nici un fierar n-avea în fierăria sa atîția învățăcei ca dînsul. SBIERA, P. 248. Învățături pe care zeiasca dădacă le împărtășise învățăcelului ei. ODOBESCU, S. III 286.