ÎNVOÍT, -Ă, învoiți, -te, adj. (Rar, despre semne, litere etc.) Convențional. Trimetea în fiecare săptămînă cu de-amănuntul știri despre tot ce se-ntîmpla acolo, scrise cu semne învoite, așa că să fi căzut chiar o scrisoare în mîna cuiva străin, nimica n-ar fi înțeles. CARAGIALE, O. III 88.