ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Mai ales despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; fortifiant. Injecții întăritoare. ◊ Fig. Abia pe drumul spre casă izbucni Frusinica în plîns. Era însă un plîns înviorător, întăritor și dulce, ca însăși dragostea. MIHALE, O. 433.