ÎNTEMEIETÓR, -OÁRE, întemeietori, -oare, s. m. și f. Persoană care a întemeiat ceva; fondator. Chilia ieșise cam după măsura măruntă a harnicului ei întemeietor. HOGAȘ, M. N. 136. Lui Mircea dar se dă mai cu seamă cinstea de întemeietorul armatei romînești. BĂLCESCU, O. I l2.