ÎNSUTÍT, -Ă, însutiți, -te, adj. De o sută de ori mai mare sau mai numeros; p. ext. foarte mare, foarte mult, amplificat. Capacitatea creatoare de istorie a maselor devine însutită în perioadele de revoluție. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 3/2. ◊ (Adverbial) Cîte-am tras și-am pătimit, Le avem de răsplătit Însutit și înmiit! DEȘLIU, M. 65. Dar Ipate se îmbogățise însutit și înmiit. CREANGĂ, P. 153.