ÎNRĂUTĂȚÍT, -Ă, înrăutățiți, -te, adj. Care a devenit rău; răutăcios, înrăit. Un găinar înrăutățit. Fura de ici, fura de colo. SADOVEANU, O. VII 359. Nici un om înrăutățit nu e fericit. Omul rău suferă... și niciodată sufletul său pace n-are. BĂLCESCU, O. I 348. – Pronunțat: -ră-u-.