A ÎNFUNDÁ înfúnd tranz. 1) (butoaie) A astupa cu un fund. 2) (găuri) A închide ermetic. ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. 3) A îndesa până la fund. ~ căciula pe cap. 4) fig. A pune într-o situație dificilă; a aduce în impas. ◊ ~ pușcăria a fi condamnat la închisoare. /<lat. infundare