ÎNFRĂȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei. 1. Dragoste frățească, prietenie strînsă, unire. Acestea erau drumurile experiențelor care întăresc voința... și duc spre marile bucurii ale înfrățirii cu oamenii. PAS, Z. I 10. De ce aprindem ura și stingem înfrățirea? NECULUȚĂ, Ț. D. 55. Să facem sfînta unire, adecă înfrățirea dorită de strămoșii noștri. CREANGĂ, A. 162. 2. Ramificare a tulpinii cerealelor, apariție a unor tulpini secundare. Păpușoii, cu toate că ar fi lăsați rari la prășitură, se îndesesc prin înfrățire. PAMFILE, A. R. 183.