înfrățire sf [At: I. IONESCU, C. 172/27 / Pl: ~ri / E: înfrăți] 1 Legare printr-o dragoste frățească. 2 Legare a unei prietenii Si: înfrățit¹ (2). 3 Legare a frăției de cruce. 4 (Ban) Dăruire a unei jumătăți din avere. 5 Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști Si: lăstărire.