ÎNECÁ,înéc, vb. I. 5. Refl. (Auto) A ajunge, în cilindrii unui motor cu aprindere prin scânteie, un exces necontrolat de benzină, care, prin umezirea bujiilor, face imposibilă pornirea.
Fila Sinteză arată o listă condensată de definiții, compilată de echipa dexonline. Definițiile originale sunt disponibile pe fila Definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.