opțiuni
  • info

10 definiții pentru îndreptător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDREPTĂTÓR, -OÁRE, îndreptători, -oare, adj. (Și substantivat; înv.) Care îndreaptă, îndrumă; călăuzitor. – Îndrepta + suf. -ător.

îndreptător, ~oare [At: COD. VOR. 123/5-6 / V: (înv) ~derept~, ~direp~ / Pl: ~i, ~oare / E: îndrepta + -tor] (Înv) 1-6 smf, a (Persoană) care îndreaptă (4,17,18). 7 smf (Ccr) Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie Si: corector. 8 smf Conducător. 9 sn Rindea (mare). 10 sn Semn care indică o direcție.

ÎNDREPTĂTÓR, -OÁRE, îndreptători, -oare, adj. (Și substantivat; înv.) Care îndreaptă, îndrumează; călăuzitor. – Îndrepta + suf. -ător.

ÎNDREPTĂTÓR, -OÁRE, îndreptători, -oare, adj. (Învechit) Care îndrumă, îndreaptă; călăuzitor. Înainte... merg vro cîțiva oameni povățuitori și îndreptători de drum. BĂLCESCU, O. I 122. ◊ (Substantivat) Înțelepți, sfetnici, învățători și îndreptători ai obștei. ȚICHINDEAL, F. 113.

îndreptător m. cel ce îndreaptă: Îndreptătorul bețivilor (titlul unei cărți morale de Anton Pann).

îndreptătór, -oáre adj. Care îndreaptă. S. n., pl. oare. Carte saŭ aparat care îndreaptă (îndreptar).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndreptătór (înv.) adj. m., pl. îndreptătóri; f. sg. și pl. îndreptătoáre

îndreptătór adj. m., pl. îndreptătóri; f. sg. și pl. îndreptătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDREPTĂTÓR adj., s. v. călăuzitor, îndrumător, povățuitor, sfătuitor.

îndreptător adj., s. v. CĂLĂUZITOR. ÎNDRUMĂTOR. POVĂȚUITOR. SFĂTUITOR.

Intrare: îndreptător
îndreptător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndreptător
  • ‑ndreptător
  • îndreptătorul
  • îndreptătoru‑
  • ‑ndreptătorul
  • ‑ndreptătoru‑
  • îndreptătoare
  • ‑ndreptătoare
  • îndreptătoarea
  • ‑ndreptătoarea
plural
  • îndreptători
  • ‑ndreptători
  • îndreptătorii
  • ‑ndreptătorii
  • îndreptătoare
  • ‑ndreptătoare
  • îndreptătoarele
  • ‑ndreptătoarele
genitiv-dativ singular
  • îndreptător
  • ‑ndreptător
  • îndreptătorului
  • ‑ndreptătorului
  • îndreptătoare
  • ‑ndreptătoare
  • îndreptătoarei
  • ‑ndreptătoarei
plural
  • îndreptători
  • ‑ndreptători
  • îndreptătorilor
  • ‑ndreptătorilor
  • îndreptătoare
  • ‑ndreptătoare
  • îndreptătoarelor
  • ‑ndreptătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndreptător, îndreptătoareadjectiv

etimologie:
  • Îndrepta + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.