încăpățâna vr [At: SLAVICI, N. II, 124 / V: (reg) ~țina / E: în- + căpățână] 1 A persista cu îndârjire într-o comportare voluntară, neținând seama (de piedici sau) de opiniile celorlalți Si: (pop) a se îndărătnici (1-2). 2-3 A se ambiționa (într-o activitate pentru atingerea unui scop sau) pentru o idee.