ÎNCĂPĂSTRÁ, încăpăstrez, vb. I. Tranz. (Cu privire la cai) A pune căpăstru, a lega cu căpăstru. (Atestat în forma încăpăstri) E bine din două pricini, părinte, adăugi Turculeț, luînd rînd alături de abate, cu calu-i roib bine încăpăstrit și bine înșeuat. SADOVEANU, Z. C. 8. – Variantă: încăpăstrí vb. IV.