ÎNCEPĂTÚRĂ, începăturii s. f. (Învechit și popular) Început, origine. Bună începătură, pentru a se descotorosi de vechii neguțători ai Levantului. C. PETRESCU, A. R. 190. Se făcu numai o începătură de vrajbă. BĂLCESCU, O. II 44. Rădăcina și începătura tuturor răutăților. TEODORESCU, P. P. 391.