ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. De-o săptămînă împlinită, Ana alerga de la croitoreasă la modistă. C. PETRESCU, C. V. 168. Au trecut șase luni împlinite. SAHIA, N. 93. 2. (Despre oameni) Durduliu, grăsuț, rotunjit. Tînără persoană care mă onorase cu vecinătatea ei era... mai împlinită. GALACTION, O. I 57. Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită. EMTNESCU, O. I 159.