ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti și forma obiectului împletit. Caier verde de mătase, Tot cu-mpletitura-n șase. TEODORESCU, P. P. 31. ♦ (Concretizat) Obiect confecționat prin împletire. Bătrîna a ridicat ochii de pe împletitură. C. PETRESCU, C. V. 120. Peronul gării, decorat cu împletitură de brad, cu marca județului, slegulețe tricolore și covorul cel roșu al primăriei, este înțesat de lume. CARAGIALE, M. 290.