ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. Care împilează, care oprimă; asupritor. Populațiunea noastră a fost împiedicată în sporirea ei și prin multe alte rele, precum case nesănătoase, mîncare puțină, posturi multe, muncă multă și trai rău, nevoi, griji și dureri morale, nedreptăți, măsuri economice împilătoare și, în fine, boalile. I. IONESCU, M. 195. ◊ (Substantivat) Unde vedea nevoiașul, văduva... îi ocrotea împotriva împilătorilor. ISPIRESCU, M. V. 5.