îmbălsămare sf [At: DEX / S și: (înv) înb- / V: (rar) ~mire / Pl: ~mări / E: îmbălsăma] 1 (Med) Impregnare a țesuturilor unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) bălsămare (1). 2 Umplere a aerului cu miros plăcut (și pătrunzător) de flori, parfum etc. Si: înmiresmare, miresmare, parfumare.