Definiția cu ID-ul 919179:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBUNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniștire. Îmbunarea lui nu-i plăcea. CONTEMPORANUL, VII 485. ♦ (Învechit) Lingușire. Stroici este un copil care nu cunoaște încă pre oameni, nu știe ce este îmbunarea și minciuna. NEGRUZZI, S. I 141.