Definiția cu ID-ul 918985:
Explicative DEX
ÎMBELȘUGÁRE s. f. Belșug, abundență, îndestulare. Unchiașul... de la venirea băiatului, trăia mai bine și mai cu îmbelșugare. POPESCU, B. IV 42. Frumusețile ce natura le răspîndește... cu atîta îmbelșugare. NEGRUZZI, S. I 315. – Variantă: îmbielșugáre (SADOVEANU, D. P. 158) s. f.