zăgăzui vb. IV. tr. 1 (compl. indică ape curgătoare, albii etc.) A stăvili; a îndigui, a bara. Mi-ați opri viața în loc ca și cum ai zăgăzui o apă (PER.). 2 Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile (REBR). • prez.ind. -iesc. /zăgaz + -ui.