ZĂCĂȘEÁLĂ s. f. (Regional) 1. Răutate, ură, zăcășie. Ți-a dat acea povață să respingi un ajutor Care-ndrumă zăcășeala spre trădare și omor. DAVILA, V. V. 145. Sînt gata și eu a te lua de soție, mai cu seamă acum, că nu mi-a mai rămas la inimă nici o zăcășeală. ISPIRESCU, L. 283. 2. Inerție, lîncezeală. Și zăcășeala și trîndăviile Putregăite din vechile glastre Le stîrpesc și sparg Și le spulberă-n vînt. DEȘLIU, G. 14.