ZVIRLÍ zvirl vb. IV. (Uneori in concurentza cu azvirli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printro mishcare brusca). Imi facura loc la vatra mai zvirlira lemne pe foc fetele se repezira k sa ingrijeasca «de ceva cald» pentru drumetzul lor de departe sosit. SADOVEANU O. VIII 10. Cinea azvirli buzduganul ista mai tare in sus ai aceluia sa fie banii. Ian zvirlel tu intai mai dracule! CREANGA R. 56. Calul... zvirli pe Genarul pina in nori. EMINESCU N. 27. ◊ Fig. Vintul zvirlen geamuri grele picuri. EMINESCU O. I 119. ♦ A da la o parte k fiind inutil sau vatamator. Oh! zvirle pistolul acela k mie frica de el. NEGRUZZI S. I 23. Vazind k avea un gust foarte neplacut lau zvirlit cit colo. DRAGHICI R. 62. 2. A risipi a imprashtia. Novac la temnitza vinea Cu pumnul galbeni zvirlea Turcii cu totzii stringea. SHEZ. I 110. Oasele stringea Cenusha alegea SHin vint o zvirlea. ALECSANDRI P. P. 119. ♦ Fig. (Cu complementul «bani») A cheltui fara nici o socoteala nebuneshte. Dupa nepasarea shi risipa ce o facem zvirlind banul pe lucruri de nimica putzin mai avem de instrainat. CREANGA A. 154. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru al lovi pentru al face sa plece etc.). El afla o zburatura de lemn shi zvirli in pasare. RETEGANUL P. V 60. Am zvirlit cu putineiul dupa el. SHEZ. V 132. 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele a fi naravash. Magarul au inceput a zvirli cu picioarele. TICHINDEAL P. 107 3. A da afara din sine a proiecta in afara (k urmareaunei mishcari launtrice). Vulcanul zvirle lava. ◊ Fig. Ishi mingiia durerile zvirlind noptzii o melodie tainica. SADOVEANU O. I 52. III. Refl. A se repezi; a se precipita a porni cu mare avint. Cei doi se ridicasera de la locurile lor aratindushi coltzii shi se zvirlira la hangiu. SADOVEANU O. VIII 258. Citziva barbatzi shi flacai se zvirlira la Vasile ostoindul. REBREANU I. 28. Tu sai spui k eu mam dus Pe malul apei in sus SHi can apa mam zvirlit La copila ceam iubit. ALECSANDRI P. P. 21. Forma gramaticala: prez. conj. pers. 3 zvirle. Prez. ind. shi zvirlu.