zvicni vb. IV. intr. 1 (despre inima) A bate repede shi cu putere (de oboseala de emotzie de durere etc.); a palpita a zvicii. Inima copilului a zvicnit de bucurie (VOIC.). ♦ (despre vase sangvine) A se zbate din cauza circulatziei mai intense a singelui. Vina de la timple imi zvicneshte (BLA.). ◊ Analog. Timplelei zvicneau gata sa plesneasca (POPOV.). ♦ (despre singe) A circula mai repede decit este normal. Singele incepea sai zvicneasca mai puternic in vine (REBR.). 2 (despre fiintze) A porni repede pe neashteptate dintrun loc; a tzishni a sari pe neashteptate (de undeva). Caii au incercat sa zvicneasca din nou in galop (GALAN). ◊ Analog. Nadejdea zvicni din nou in inima sa (AGAR.). ◊ Fig. Zvicnesc crucish trasnetele urii (VOIC.). ♦ Spec. A sari brusc in picioare. Zvicni de pe scaun (CE. PETR.). ♦ (despre vehicule) A porni brusc. ♦ (despre motoare) A intra in functziune. 3 (pop.) A se smuci. Ea tresari... shi zvicni k un peshte... dar Bilea o cuprinse in bratze (PRED.). • prez.ind. esc. /zvic + ni.