zori² vb. IV. 1 intr. refl. A lucra a executa ceva cu mare graba shi silintza. Trebuie sa zoritzi. Timpul nu ashteapta (STANCU). ♦ (intr.) A merge iute a iutzi pasul a se grabi (sa ajunga undeva). Din urma zoreau calaretzii cu jungherele trase (SADOV.). 2 intr. A insista sa se faca ceva in graba. Sfetnicul umbla... zorind sa se faca mai curind nunta (ISP.). 3 tr. (compl. indica fiintze mai ales oameni) A indemna a incuraja sau ext. a constringe a sili sa faca (ceva). Il zorea clipind suparat din ochi (POPOV.). • prez.ind. esc. /zor¹ + i.