ZMÉURA s. f. ~ (prob. dintro forma primitiva *smeu cu pl. neutru smeuri de unde forma de sg. prezenta; relatzia cu zmeu este posibila deshi nu pare clara shi nu explica nici echivalentul macedoroman asńura; etimonul *meulum < meum = acanta nu pare convingator; orig. neogreaca este improbabila; este posibil sa fie vorba despre o rad. sl. sm(r) care indica un fruct sau obiect incretzit cu zbarcituri cf. rus. smoródina = coacaza smorčok = zbarciog smorstennyĩ = incretzit sb. smigj smrec smreka = ienupar bg. smraštjam = a incretzi cf. smorodin; din rom. > ngr. σμέουρον tc. izmavula)