ZÍNA zine s. f. 1. Personaj din basme inchipuit k o femeie foarte frumoasa cu puteri supranaturale de obicei binefacatoare care locuieshte in palate minunate din regiuni neumblate de oameni. Pun nor de aur lunecind A zinelor craiasa Venea cu parul riurind Riu galben de matasa. COSHBUC P. I 66. Ai trait shi tu in basme... Te credeai shi tu o zina SHashteptai k sa te fure vreun FatFrumos sa vina. VLAHUTZA O. A. I 33. SHi apoi se lasa lin k vintul: in ostrovul florilor La craiasa zinelor Minunea minunelor. CREANGA P. 221. Pe carareaabia umblata Printre iarba infocata Treceun mindru chip de zina Cuaratare fermecata SHi privirea blinda lina. EMINESCU L. P. 150. 2. Zeitza. Pe acei idoli oamenii i numeau zei shi zeitze ori zine; caci fiecare din zeii lor ishi avea zina lui de sotzie. ISPIRESCU U. 3. La aceste academii de shtiintzi a zinei Vineri Tot mai des se perindeaza shi din tineri in mai tineri. EMINESCU O. I 140.