ZIDÍRE zidiri s. f. 1. Actziunea de a zidi; construire. 2. (Concretizat) Cladire constructzie edificiu. Vazduhul scinteiaza shi k unse cu var Lucesc zidiri ruine pe cimpul solitar. EMINESCU O. I 69. Aceste zidiri noua formeaza partea evropeieneasca a orashului. ALECSANDRI C. 97. 2. (In conceptziile religioase) Creatzie savirshita de dumnezeu. V. facere (2). Invatzatorul a inceput a scrie pe alb semnele gindirii. Dupa aceea zi cu zi a scris cerul pamintul shi toata zidirea lui dumnezeu. SADOVEANU P. 22. Se desfashur’ in ochimi minunile zidirii. ALEXANDRESCU M 47. ♦ (Concretizat) Creatura faptura fiintza. Parui galbin lasat pe spate fatzai gingasha ochii cei vinetzi buzele subtziri shi roshii o ridicau peste celelalte zidiri ale lui dzeu de pe pamint. RETEGANUL P. IV 45. Viatza adevarata se intemeiaza in lucrarea lui dumnezeu asupra zidirilor sale shi a omenirii colective asupra fiecarui om in parte. BALCESCU O. II 10. Toate celelante zidiri a pamintului sint supusa omului DRAGHICI R. 131.