zidire s.f. 1 Construire. 2 Concr. Constructzie cladire edificiu. Ar fi dorit mult sa fie intre zidurile reci ale batrinei zidiri (AGAR.). 3 (bis.) Creatzie savirshita de Dumnezeu; (inv.) ziditura. Martorul credincios shi adevarat inceputul zidirii lui Dumnezeu (BIBLIA 1688). ♦ (inv.) Creare a lumii luata k punct de referintza in numaratoarea anilor. Iulie chesariul carele au imparatzii la anii de la zidirea lumii 5464 (PRAV.). 4 (inv.pop.) Creatura faptura fiintza. Femeia lui... sa afla deodata vaduva grea shi fara de vreo alta zidire pe linga dinsa decit numai cu o roaba (BUZN.). ♦ Colect. Omenire; fire. Urechea nu aude vreun sunet... Toata zidirea doarme (MARC.). • pl. i. /v. zidi.