ZGÎRCENIE. Subst. Zgîrcenie, zgîrcire, avariție, parcimonie (livr.), cărpănoșie (depr.), calicie, calicenie (rar), cumplitate (înv.). Rapacitate (livr.), cupiditate (livr.), aviditate (peior.), lăcomie, voracitate (fig.), arghirofilie (livr.). Zgîrcit, zgîrciob (fam.), harpagon, zgîrîie-brînză, brînză-n sticlă, avar, cărpănos (depr.), calic; arghirofil (livr.). Adj. Zgîrcit, avar, parcimonios (livr.), cărpănos (depr.), calicesc (rar), cupit (reg.), hîrsit (reg.), cumplit (înv.). Rapace (livr.), cupid (livr.), avid (peior.), lacom, hrăpăreț, hapsîn, apucător (fig.). Vb. A fi zgîrcit, a lega paraua cu zece noduri, a linge melesteul, a tăia firul de mălai în opt, a fi cumplit la bani, a avea mînă scurtă, a avea nouă băieri la pungă, a-și mînca de sub unghie, a suge de sub unghii, a coase petic la petic, a da oțet mîții; a se zgîrci, a se scumpi, a se calici, a se hîrsi (reg.), a da ca din ochii lui. Adv. Cu zgîrcenie, cu țîrîita. V. aviditate, economie.