ZGURA s. f. 1. Produs care ramine dupa extragerea metalelor din minereuri sau dupa topirea metalelor shi care contzine cea mai mare parte a materialelor straine din metalul respectiv; partea minerala fuzibila din cenusha carbunilor intrebuintzata la fabricarea unor materiale de constructzie. Un fochist oachesh unsuros... ieshise co caldare de zgura pe punte. BART S. M. 94. Un fir de zgura o clatire deo clipa in turnarea unui clopot cine shtie daca nu hotarasc pentru totdeauna de claritatea sunetului. VLAHUTZA O. A. III 77. ◊ Zgura bazica = produs secundar obtzinut la fabricarea otzelului shi folosit k ingrashamint. Piatra de zgura = piatra de constructzie fabricata dintrun amestec de nisip zgura shi un liant shi intrebuintzata la prepararea betoanelor shi a placilor izolante. ◊ Fig. (Cu aluzie la culoarea neagra a reziduului) Soarele spargea norii de zgura. C. PETRESCU S. 181. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 2. Cenusha intarita (provenita din lucruri arse de multa vreme). Pete mari de cenusha vinata care soarele shi ploile au schimbato in zgura arata locurile care se inaltzau cladiri. STANCU U.R.S.S. 147. Pe acolo sau gasit in vechime sagetzi... caramizi shi zgura. ODOBESCU S. II 224. Fig. De zgura vremiin mine se scutura nomazii Pribegite lor inimi rasunan mushchii mei. LESNEA A. 52. Simt k se ridican mine nu shtiu ce straveche zgura; Peste lacumi de iubire a plouat potop de ura. DAVILA V. V. 104. 3. Funingine. Nu zgura de pe fetze nici hainele ponosite nici oboseala fizica nu erau caracteristice minerilor din Valea Jiului... ci tocmai acea lumina otzelita din ochi acea fortza care asemenea oameni o degaja fie k sint sau nu acoperitzi de funingine. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 8/6.