zgiria vb. I.1 tr. refl. A(shi) face o rana superficiala pe piele cu unghiile cu ghearele sau cu un obiect ascutzit. Ii venise sa sara la ei sai zgirie cu unghiile (STANCU). ◊ Zic. (intr.) Mitza blinda zgirie rau. ◊ (refl) Mam zgiriat intro sirma. ◊ (refl. recipr.) Fetele se incaierau. ..se zgiriau se mushcau (M. I. CAR.). ◊ Fig. (tr) Invidia sau gelozia sau ferit sai zgirie cristalul pur al entuziasmului (PER.). 2 tr. Fig. A produce o senzatzie auditiva neplacuta suparatoare. Destul k ma zgirii in ureche (HOG.). ♦ A produce o senzatzie de iritare; a ustura. Fumul acum albastrui i zgiriia gitlejul (POPOV.). 3 tr. A face pe o suprafatza urme superficiale cu ajutorul unui corp ascutzit shi dur; a cresta a scrijeli. Ai grija sa nu zgirii parchetul. * Compuse: (s.m. invar.) zgiriebrinza = om zgircit avar carpanos; zgirienori = (calc dupa engl. „skyscraper” it. „grattanuvole”) cladire inalta cu foarte multe etaje. ♦ A ara superficial. 4 tr. intr. (despre pasari sau animale; compl. indica pamintul) A sapa superficial cu ciocul cu ritul cu ghearele pentru a scoate ceva la iveala sau pentru a face o gaura (mica). Cocoshul zgiriind in balegar A dat de un margaritar (ARGH.). ♦ (tr.; despre oameni; compl. indica roci scoartza copacilor etc) A face crestaturi taieturi superficiale; a ricii. Miam zgiriat Staruitor in scoartza unui arbor numele (BLA.). ♦ (tr.) A scrie apasat. ♦ Ext. (tr) A scrie prost. ◊ Expr. A zgiria hirtia = a scrie o literatura proasta. ♦ (tr) A trece apasat cu unghiile sau cu un obiect ascutzit fara a lasa urme. Degetele... zgiriiau plapoma o atrageau spre dinsul (COCEA). • prez.ind. zgirii. shi (inv. pop.) zgiriia zgaria vb. I. /lat. *scaberare <scaber; cf. alb. shqerr.