ZGIRCÍT A zgircitzi te adj. 1. Care face economie exagerata shi evita chiar cheltuielile necesare care stringe cu lacomie banii shi nu da din al sau; avar. Era un om inainte de toate amarnic shi zgircit. SADOVEANU E. 120. Cojocarul zgircit se bucura in taina k pomelnicul lui... il tzinea mai ieftin decit pe totzi ceilaltzi. GALACTION O. I 278. Era pestritza la matze shi foarte zgircita. CREANGA P. 37. ◊ (Substantivat) Zgircitul nici pe el nu se procopseshte nici pe altul nu foloseshte. La CADE. ♦ Fig. Prea putzin darnic lipsit de generozitate. Stapinitorii erau tot mai zgircitzi in recunoashterea de drepturi pentru popor tot mai darnici in ani de inchisoare. PAS. Z. IV 105. ◊ Expr. Zgircit la vorba = care vorbeshte putzin shi cumpatat. Palid aprinzind tzigara de la tzigara Matei a ascultat cum Mindirigiu simplu zgircit la vorba a povestit faptul. GALAN B. I 478. 2. (Despre fiintze sau despre partzi ale corpului lor) Strins ghemuit; contractat crispat. Ne culcaram unul linga altul in lat; zgircitzi k nishte oameni legatzi cum zice rominul fedelesh cu capul pe o ghiulea de fier cu corpul pe alte doua. BOLINTINEANU O. 265. Cit i ziulica de mare shad [la gherghef] cu trupu ghemuit shi cu picioarele zgircite. ALECSANDRI T. 937. (Prin analogie) Vintul de toamna rece shi umed tziuie in ramashitzele frunzelor zgircite risipite in cracile copacilor din lunca Vitanului. DELAVRANCEA T. 165.