zgircit a adj. s.m. s.f. 1 adj. (despre fiintze sau despre partzi ale corpului lor) Care este ghemuit strins chircit; contractat (de frica de frig etc.). Un flacauan istetz statea zgircit in pat pironit pe scindura de reumatism (GAL.). 2 adj. s.m. s.f. Fig. (Om) care face economii exagerate (evitind shi cheltuielile de stricta necesitate) care stringe cu lacomie cu pasiune bunuri materiale printro economisire exagerata; hapsin avar. Nevestei mele i place sa faca pe zgircita (VIN.). ♦ (adj.) Care manifesta zgircenie; care este lipsit de generozitate. Nu era niciodata zgircit in ashi imbarbata soldatzii (PER.). ◊ Expr. (A fi) zgircit la vorba = a vorbi putzin shi cu chibzuiala fara multe detalii. • pl. tzi te. /v. zgirci².