zgiltzii vb. IV. 1 tr. refl. A (se) scutura a (se) clatina cu putere; a (se) cutremura a (se) zgudui (pop) a zgiltzina (reg.) zgicina. Intii am ris de se zgiltziia patul cu mine pe urma am plins cu lacrimi (MIR). ♦ (tr.; compl. indica recipiente) A clatina. A zgiltziit sticla shi a varsat din vin. 2 tr. refl. A (se) agita a (se) mishca brusc shi repetat intro parte shi in alta. Muierea asta ma tot intreba shi ma zgiltziia k nu iau ceva in gura? (PRED.). ◊ (urmat de determ. introduse prin prep. „de” sau „din”) Am inceput so zgiltzii de umeri. ♦ (refl.) A face mishcari involuntare rapide shi repetate din cauza frigului a bolii a emotziei. Se zgiltziia din cauza temperaturii. ♦ Fig. (fam.; tr.) A infiora de groaza. Sa intimplat apoi un lucru care la zgiltziit cumplit (LANCR.). 3 tr. Fig. (fam.) A certa aspru a critica sever. Sa shtii k lam zgiltziit bine. Iam spus cai un dobitoc (H. LOV.). • prez.ind. zgiltzii (inv) iesc. shi (inv) zgiltziia vb. I. /form. expr.