ZGARIÁ zgarii vb. I. 1. Tranz. shi refl. A(shi) face o rana ushoara pe piele cu unghiile cu ghearele sau cu un obiect ascutzit. Matza blanda zgarie rau se spune despre oamenii fatzarnici. ♦ A produce pe un obiect o rozatura o julitura. ◊ Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial la suprafatza. A zgaria hartia = a scrie (prost). 2. Tranz. Fig. A produce o senzatzie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul; a ustura. Lat. *scaberare (< scaber).