zestre s.f. 1 Avere (mobila sau imobila) data unei fete (cu forme legale) cind se marita; dota. Ipate ishi ia femeia cu zestre cu tot o duce acasa la dinsul shi pace buna! (CR.). ◊ Foaie de zestre v. foaie. Lada de zestre v. lada. Tron de zestre v. tron. ◊ Loc.adj. adv. De zestre = (care este) primit k zestre. Am vindut atunci moshia care o aveam de zestre de la nevasta (K. PETR.). ◊ Expr. Sare k capra in zestre v. capra. ♦ Analog. Bunuri care le aduce o calugaritza la intrarea ei in manastire. 2 (fam.) Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. La poarta ashtepta... o tzaranca... cu o legatura petrecuta sub bratz care cuprindea toata zestrea ei (BRA.). ◊ Fig. Femeile... i sporisera funesta zestre de racile shi beteshuguri (M. I. CAR.). 3 Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunitatzi a unei institutzii etc.; inventar. Toata zestrea satului e intinsa pe grinda bordeiului? (CAL.). 4 Fig. Ansamblul valorilor shi insushirilor spirituale morale intelectuale etc. ale unui individ sau ale unei colectivitatzi. Cu aceasta zestre sufleteasca intram... in acest coltz de provincie (GAL.). • /lat. dextrae „fagaduintza solemna”.