ZÉGHE zeghi s. f. 1. Haina tzaraneasca lunga (pina la glezna) impodobita uneori cu gaitane negre care se poarta in tzinuturile muntoase; gheba. Cu caciula intro parte El pasheshte plin de fala Sara purpuriei schimba Zeghean manta triumfala. IOSIF V. 98. Vine indata cu o zeghe care o arunca pe umerii lui Ion. CARAGIALE O. I 267. Un tinar purtind zeghea sirbeasca tzine mina pe hangerul de la briu. ODOBESCU S. I 100. ♦ Haina facuta din piele de oaie cu care se imbraca ciobanii; shuba sarica cojoc. E tirziu acum. In zeghe Dorm doinashii din cavale; Citeo stea cazind de veghe Spre culcush ishi face cale. CERNA P. 141. 2. Postav gros din care se fac unele haine tzaraneshti; dimie Varianta: zéghie (LESNEA A. 111) s. f.