ZECIUÍ zeciuiesc vb. IV. (Invechit) 1. Tranz. A lua zeciuiala; p. ext. Ashi insushi prin furt sau prin abuz o parte din bunurile cuiva; a fura. Vataful de curte al urmashului... incepuse de mult timp a zeciui averile stapinului sau. FILIMON C. 84. 2. Intranz. (Rar) A face multe victime; a decima. O teribila ciuma zeciuia prin sate shi prin orashe. HASDEU la TDRG.