zeciui vb. IV. tr. (inv.) 1 A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (fam.) Ashi insushi (cu fortza) o parte din lucrurile cuiva; a fura. Mishelul asta ne zeciuia shi nefura (LANCR.). 2 (despre boli calamitatzi naturale etc.; compl. indica oameni grupuri de oameni etc.) A face multe victime; a decima. Un regiment a fost zeciuit (PER.). • prez.ind. iesc. /zece + ui.