ZDRENTZUÍ zdrentzuiesc vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pinza) A se preface in zdrentze; a se rupe a se sfishia. Cufar ieftin: citziva lei. Acum i iese ieftinatatea prin pinza care sa zdrentzuit pe ici pe colo. BASSARABESCU S. N. 68. ◊ Fig. Se zdrentzuieshte ziua intre ramuri. LESNEA A. 98. (Tranz.) Vintul care se stirnise i zdrentzuia vorbele shi le risipea in alta parte. SADOVEANU O. VIII 96.