ZDREÁNTZA zdrentze s. f. 1. Bucata sfishiata dintro tzesatura sau dintrun obiect de imbracaminte (veche); haina pinza sau rufa (veche) din care sau rupt bucatzi; treantza. Lua apoi o zdreantza de patura de pe hamurile atirnate in cuiele din perete shi obloni ferestruica grajdului. MIHALE O. 509. Umbla numai in zdrentze cind ieshea la cimp. PREDA I. 115. Adunind toate zdrentzele lea bagat in soba shi lea dat foc. STANOIU C. I. 135. Te suie in podul curtzii shi vei gasi acolo nishte zdrentze din hainele tatinetau din feciorie. RETEGANUL P. III 13. 2. Fig. (Familiar) Epitet peiorativ dat oamenilor; om lipsit de valoare. V. secatura. Asha mia spus zdreantza mea de copil. DELAVRANCEA V. V. 180. Nu cumva ai Vro zdreantza de fata De maritat? SHEZ. I 149. 3. (La pl.) Aluat subtzire preparat din faina shi oua care se fierbe in supa. Variante: zdrántza (COSHBUC P. I 53) streámtza (ALECSANDRI P. P. 137) streántza (EMINESCU N. 13) s. f.