ZBURDACIÚNE (2) zburdaciuni s. f. 1. Vioiciune neastimpar; zburdalnicie. Un calutz intinerit rotund k un pepene cu capuncordat cu gusturi de zburdaciune. SADOVEANU O. VIII 199. Sa manince shi sa se joace acum cit is mititei k lea trece lor zburdaciunea cind or fi mai mari shi ior lua grijile inainte. CREANGA A. 38. ◊ Fig. Vezi tzinetzi shi stapineshtetzi naravul. Nui da drumul in zburdaciune. CAMILAR N. I 253. 2. Desfatare petrecere. Semeni cu tatal tau caruia foarte iau placut zburdaciunile. SADOVEANU F. J. 509.