ZBUCIUMÁ zbúcium vb. I. Refl. 1. A fi intro stare de nelinishte sufleteasca a se framinta a se chinui. Ceasuri intregi de cind se zbuciuma inspectorul comunal sashi sfirsheasca discursul care la tzinut din ordin de sus. SP. POPESCU M. G. 21. Oamenii vazindule zbuciuminduse asha au inceput care dincotro sa le mingiie. CREANGA P. 175. Fara grija tu dormi bine Eu ma zbucium vai de mine. SEVASTOS C. 156. 2. A se mishca cu neastimpar; a se agita eu violentza a se zbate a se zvircoli. Inima ei aprinsa se zbuciuma in coshul pieptului k un porumbel ce bate din aripi. VLAHUTZA O. A. 119. Undei mumata? De cind ai venit se zbuciuma in piua in careai incuiato tu. EMINESCU N. 9. Cind ma zbuciumam sami scot picioarele am auzit o detunatura contemporanul m 828. Mari omule nu te zbuciuma asha cami rupi coastele. ALECSANDRI T. I 99. Durerile creshteau: Otravitul se zbuciuma in convulsii. NEGRUZZI S. I 164. ◊ Tranz. (Poetic) Iar sub alun Mapuc sa sun Din bucium. inaltzii muntzi Din talpi la fruntzi Ii zbucium. MACEDONSKI O. I 34. Vintul zbuciuma frunzishul shi prin stinci la cotituri Fioros scotean durere muget cunzecite guri. COSHBUC P. I 317.