zbuciuma vb. I. 1 refl. (despre oameni) Ashi pierde linishtea a se framinta sufleteshte; a se zvircoli a se chinui. Eu pot alege: Sa tac ori sa ma zbucium in deshert (LAB.). ◊ Fig. Se zbuciuma sarmana floare (GOGA). ♦ (refl. intr.) A depune eforturi deosebite chinuitoare (pentru a face ceva); a se cazni a se chinui. Ianco se zbuciuma sa fuga (DAVID.). 2 refl. tr. A (se) mishca cu neastimpar (de durere sau pentru a scapa a se elibera) cu nelinishte; a (se) agita a se zbate. Otravitul se zbuciuma in convulsii (C. NEGR.). ◊ (refl.; despre elemente ale naturii) Vintul se zbuciuma izbinduse puternic de ziduri. ◊ Fig. Meniri necunoscute se zbuciuma in mine (GAL.). ♦ (tr.) A rascoli din temelie a deranja. Mii de bratze... zbuciumau natura (PER.). • prez.ind. zbucium. /z + buciuma.