ZBIRNIÍ pers. 3 zbirniie vb. IV. Intranz. A produce sunetul caracteristic «zbirn»; a bizii a zumzai; a zbirii. Se putea auzi musca zbirniind atita linishte shi tacere se facu. ISPIRESCU L. 144. Se duce la butonul soneriei carel apasa. Soneria zbirniie lung. CARAGIALE M. 151. Zbirniie coarda din arcui fulgera sageatan vint. ALECSANDRI P. I 34. ◊ Fig. O dusera ei cit o dusera pina ce dragostea lor incepu sa zbirniie pe la urechile satenilor. La HEM 1628. Nu shtiu ce coarda misterioasa a inimei zbirniie la acea salbatica armonie! ODOBESCU S. III 42. ◊ Expr. (Rar) Ai zbirnii cuiva a ceva = ai fi cuiva gindul la ceva ai arde cuiva de ceva. Era shi el flacau de joc acu shii zbirniia a fete. SHEZ. XXI 55. ♦ A scoate sunete neplacute. Pe sub candida veselie a melodiei zbirniie un acompaniament surd. ODOBESCU S. III 100. ◊ Tranz. Zbirniie totzi din dible sparte Un cintec vechi shi nesarat. VLAHUTZA P. 54. 3. (Despre vint) A shuiera a vijii. In inima lui a inceput sa zbirniie o coada de vint ciinos care a sunat tare shi amar asemeni vintului iernii intro casa paraginita. POPA V. 330. 4. (Rar despre oameni) Ashi arata nemultzumirea murmurind; a bombani a cirti. Cam zbirniie fata ginere dar am so induplec eu k nu parintele face dupa voia feciorilor ci feciorii se dau dupa voia parintzilor. PAMFILE CER. 48. Varianta: zbirnaí (BARANGA I. 175 SBIERA P. 133) vb. IV.