ZBIRLÍT A zbirlitzi te adj. (SHi in forma zburlit) (Despre par despre pene etc.) In neorinduiala ridicat in sus; ciufulit. Era marunt... cu nishte ochishori negri k de guzgan subt sprincenele zbirlite. SADOVEANU la TDRG. Pe mustatzile rare shi zburlite de pisoi ramasese o dunga de caimac. C. PETRESCU I. N 44. Coamelei erau zburlite SHa lui sprintene copite Sapau urme pe pamint. ALECSANDRI P. I 50. ♦ (Despre fiintze shi despre partzi ale corpului lor) Cu parul (sau cu penele) in dezordine. Fatza salbatica zbirlita barboasa a moshului Careba se ivi intro ferestruica batuta in cuie. DUMITRIU N. 185. Intre corturile taberei shi carele de razboi trecura robii cu ochii spariatzi cu capelele goale zbirlite shi plecate. SADOVEANU O. VII 16. Nishte curci imbatrinite Girbovite shi zburlite Sta sub shura tremurind. ALECSANDRI P. I 206. ◊ (In comparatzii shi metafore) Satul de colibe zbirlite era gramadit dincolo intro ripa. SADOVEANU O. VII 82. Pari lungi shi deshi batutzi pina la pamint in mijlocul valului strajuiau drept shi neclintitzi cu virfurile lor ascutzite creasta zburlita a intariturilor mele. HOGASH M. N. 167. ◊ Expr. Zbirlit k un arici v. arici (1). 2. Fig. (Despre oameni) infuriat suparat; zborshit incruntat. Aparu la lumina zburlit de minie shi pufnind indignat pe nari. C. PETRESCU C. V. 85. Varianta: zburlít a adj.