zbirli vb. IV. 1 refl. (despre par blana pene) A se ridica a face sa se ridice (sau a crea impresia k se ridica) in sus (de spaima de minie etc.); a se intoarce in raspar a fi in neorinduiala; a se ciufuli. Parul i se zbirleshte pe coama (CAR.). ◊ (tr.) Un fior i zbirli totzi perii (CAL.). ◊ Expr. A i se zbirli (cuiva) chica maciuca v. chica. A i se zbirli cuiva parul maciuca v. par. 2 tr. A agita suprafatza unei ape. O suflare racoroasa zbirlea fatza apei (ODOB.). 3 refl. Fig. (fam.; despre oameni) A se supara a se minia a se infuria. Nu te mai zbirli la mine! (POP.). 4 refl. Fig. (fam.; despre vreme) A se strica a se inrautatzi. Vremea sa zbirlit (SADOV.). • prez.ind. esc. shi zburli vb. IV. /etimol. nec.